Încă un an, încă un vis cu nestemate țesut,
Pierdut iar, îmi fug ochii peste apusul mut
Culorile fără tine nu mai vorbesc, pictează reci
Răsărituri de soare, departe înghețat le petreci
Și te-ntristezi când vezi că toți judecă fără oglindă
Aceeași poveste, încă trei ore peste cortină
Mai bine ceri o morfină, închizi ochii respiri
Încă o zi, încă o vină, cât o s-o mai țină?
Dar conștiința nu doarme, sămânța divină răsare
În tine din nou, cu fiecare vis visat, coșmar uitat
În război cu ego-ul ai câștigat, ridică-ți capul plecat.
Privește norii din ochiul furtunii și aprinde zorii
Ridică focurile sacre, dezgleagă-ți mâinile tandre
Și repară ființa primară, copilul de odinioară
Ascultă-l, lasă-l liber să fie iubit, și-l voi fi călăuzit
Cu lumini arzând în stele, și cascadele să-i spele
Patimile, nevinovat de cuminte a scris paginile
Unui alt veac de singurătate într-o minte bruscată
De convenții, o viață pretinsă într-o cruciadă,
Dar scopul e al tău? Închină paharul, hai uită de greu
Din cenușă răsari, așa cum te știu, nu cum vrei să pari.
Și în loc de sfârșit, amintește-ți cât ai râvnit
Perpetuu, mereu aievea să întâlnești
Ceea ce ai nevoie să continui să trăiești
Căci întunericul tot din lumină apare
Iar de ascuns, karma nu lasă loc de iertare
Doar dacă, de tine îți amintești, și te înalți
Așa cum te-am învățat să te descalți
Înainte de a păși pe iarbă, ființă dragă,
Să te îndrepți spre tine, spre monadele eterne
În tihnă, bucură-te de tine, fi regele
Palatului tău, și trăiește
Atâta timp cât universul îți zâmbește.
