Îți mai trebuia jumătate de stea,
Timp să parcurgi să-i atingi inima.
Un veac într-o clipă ai să simți în ea,
Din eternitate te-ai înfrupta
Și-ai să-nțelegi de ce ți-a schimbat lumea.
De ce totu-i la superlativ și de ce luna
E mai frumoasă noaptea decât ziua,
Când întunericul veșminte face,
Când zgomotul din jur o privește și tace,
Când lumina din soare în sfârșit îți dă pace.
Carpe Diem mereu și ai să vezi steaua ce trage
Înspre cer să te ridice atunci când durerea zace
În tine, atunci când ochii ei îți dau energie,
Lină și căldura de care toți se simt atrași
Ca planetele-n orbită de soare, și să nu lași
Extazul în pace, mergi mai departe
Divinitatea tot înăuntrul tău șade.
Timp să parcurgi să-i atingi inima.
Un veac într-o clipă ai să simți în ea,
Din eternitate te-ai înfrupta
Și-ai să-nțelegi de ce ți-a schimbat lumea.
De ce totu-i la superlativ și de ce luna
E mai frumoasă noaptea decât ziua,
Când întunericul veșminte face,
Când zgomotul din jur o privește și tace,
Când lumina din soare în sfârșit îți dă pace.
Carpe Diem mereu și ai să vezi steaua ce trage
Înspre cer să te ridice atunci când durerea zace
În tine, atunci când ochii ei îți dau energie,
Lină și căldura de care toți se simt atrași
Ca planetele-n orbită de soare, și să nu lași
Extazul în pace, mergi mai departe
Divinitatea tot înăuntrul tău șade.
No comments:
Post a Comment