Ciornă - 6.Jan.2020

Mai ține-o puțin, ține în tine
Ideea până soarele răsare
Căci steaua în curand va apune.

Nu mai poți să fugi, să te ascunzi de tine
Vei fi acolo unde ating munții cerul,
Unde stelele prin negrul intins de timp
Sclipesc aproape de nori.

Și o găsești acolo, zâmbind jucându-se în non-culori,
Dimineața în aburi calzi de Gibraltar, sau
Pe fundul mării unde razele ating nisipul împietrit de ani,
În umbra celor zori, pe mal pictați,
În coroana lunii printre norii violeți de seară,
Între pernele ce lasă visul să despartă ziua de noapte.

Acum este scris, versul nu-l întorci
Perfect nici pe departe, dar măcar nu mai toci
Pe dos ițele minții în cuvinte răstălmăcite
Și numai țipă în sunet mut egoul din minte.

Mai lasă doar un gând acum să danseze în fum
De mere, struguri, mentă, și apoi încearcă iar,
Scrie! Pe hârtie virtuală, existența temporală
Și lasă materia cenușie să cunoscă doar o clipă
Pierdută deja, până când sufletul de trup se va elibera
Până când îți vei da seama că ești singura care te poate salva.

Shakespeare's return in madness -25. Jan. 2020

Did I write before of how I miss thee,
Of how I long for your smile's glee,
Sweet as a summer breeze on the cold blue waves,
Fresh as a green apple bitten with haste?

Did I spoke of how blood replies to blood,
Of the dialogue of systoles in a warm embrace,
Of how I hear the heart pumping outside
Trillions of atoms running, toward you to hide?
When the words, like bees, swarm of a mind
Troubled with fears, anxieties, frights
It's that diastole, feeding my veins,
All organs, alive, nourish evil away.

And through all storms and roses, I tell you again
Of happiness, of joy, and Satan's tears fade
When in a moment, a gesture, a gaze I lose
The borders where you and I begin, so I choose
No time, no space or bind to keep you away
A farewell now in waiting with night - muse's plea.

Între două astre - la lună plină

De la răsărit la lună, apusul între noi
Păsări negre călătoare desupra florilor din nori,
Se simte în aer, printre stele în vântul rece care adie
În surâsul cu viteza luminii ce învie visul din memorie
E real, e aici , e viața ce emană din tine
Și dorul dcare demult a încătușat în colivie
Sufletul care râvnea unire, atingere plină
Din praf de stele aum se simte pretutindeni și alină
Rațiunea din conflicte interioare, din spirale
De ADN și din realitatea care somnul ți-l fură,
Din momentele din plină zi, întoarce calmul din negură.

Prin venele în care curge sângele de acum
Lasă-ți dorința să fugă și să exprime, îți curm
Durerea din mentalul infinit de gânduri gri
Și nesiguranța piere atunci când zâmbești și știi,
Cum fericirea o cunoști din ochi și din focuri vii
Oglindind din suflet și revii în planul astral
De sincronicități aduse la mal, reînvii pasiunea din soare
Ce încălzește pietrele înghețate și din mare
Cuprinzi cu valuri de culoare raze dulci
În sinestezie, pacea să vie din tine când aduci
Tot cosmosul în picioare fără să fugi de tine.
Rămâi lin și menține toată energia din dansul
Dintre luna plină și soarele cald din albastru
Conducând astfel realitatea și visul împreună,
Îmbrățișate pe veci în tine să rămână. 

Ragnarok - 24. Jan. 2020

Close your eyes for I'm the black you see the stars sewn upon,
The blinding light that the sun doth shines upon,
Your skin and steals a tear, thus you hide
In shadows from the clarity of warmth, aside
From everything you felt, once more denied
Invisible shields collide and sparks ignite
The fuel in the nitro heart that cries out
As a supernova dies out into a black hole now,
Succumbs to mass, attracts everything but repulsed
From every word, breath and sight that tries
One more solution to disguise, pride swallowed
I might as well expand into star dust, hollowed
In your eyes from inside out, a core birthing other suns,
Other stars, other worlds, exoplanets I must
Fight it out, draw the twin blades and strike,
Egoes and minds, harakiri into diamonds I shatter despite
The voices, muffled are crying out loud
For my destruction to end, return mortal into the world
And forget the metal engine at the heartspring's center
Thus once again I mold the dust and blood, I'm a bender
Of fire and ice alike, it's not air I need but a hand
From the ghost I used to walk with, pull me out of the wave hit
And save what's left of it to have, for this space-time to enjoy or despise
Electric shocks down my spine, like Frankie's I'm alive
And Galatea's rival, for Pygmalion chose me this time
And all gods now bent down, stripped of their rhyme.

Star wars in a dance - 17. Jan. 2020

Her walk was slow and steady like the birth of a star
But doubt not that when angered she'd run like a quasar
No matter what sun or colors full brought by a day
No matter the joy around, a hurricane she'd dare
To fight her inner core, but her Gemini growls.
Smiling lovely girl back in her cage, until it howls
It's safe to come out, darker self in arms wearing fire,
Covered her body all, dare not to get close or higher
Up above clouds where her divinity rests,
You wonder why her when worlds crumble and hope fails.

On your knees, bent, awaiting for return
Eternal hope laced with despair, auburn
Hair falls waterfalls in long silky locks
Forests of green eyes tear up and floods
Continents of thoughts, oceans of feelings,
Lay down all your weapons, surrender, there's no way
Of making the past cumbersome and anxieties frail.

But lose faith not, for lips in conversation long
To taste the nectar of the gods again in strong
Winds, and dance in the fight of the stars
They're getting closer, we are getting far
Embraced in truth, in paradoxes' sleep
Forever dancing as to our happiness they weep
With joy, and try to rep but a fragment of her light
Doubt that the waves doth move, but never doubt her might.