Între două astre - la lună plină

De la răsărit la lună, apusul între noi
Păsări negre călătoare desupra florilor din nori,
Se simte în aer, printre stele în vântul rece care adie
În surâsul cu viteza luminii ce învie visul din memorie
E real, e aici , e viața ce emană din tine
Și dorul dcare demult a încătușat în colivie
Sufletul care râvnea unire, atingere plină
Din praf de stele aum se simte pretutindeni și alină
Rațiunea din conflicte interioare, din spirale
De ADN și din realitatea care somnul ți-l fură,
Din momentele din plină zi, întoarce calmul din negură.

Prin venele în care curge sângele de acum
Lasă-ți dorința să fugă și să exprime, îți curm
Durerea din mentalul infinit de gânduri gri
Și nesiguranța piere atunci când zâmbești și știi,
Cum fericirea o cunoști din ochi și din focuri vii
Oglindind din suflet și revii în planul astral
De sincronicități aduse la mal, reînvii pasiunea din soare
Ce încălzește pietrele înghețate și din mare
Cuprinzi cu valuri de culoare raze dulci
În sinestezie, pacea să vie din tine când aduci
Tot cosmosul în picioare fără să fugi de tine.
Rămâi lin și menține toată energia din dansul
Dintre luna plină și soarele cald din albastru
Conducând astfel realitatea și visul împreună,
Îmbrățișate pe veci în tine să rămână.