Așa rău s-a supărat cerul de dorul tău ?
În singuratate nu ești unul, ai soarele greu
Cu raze calde în ochi, cu fulgerul am plecat
În nori, deasupra lor să cântăm tunetul încruntat
Stropi de durere în ploaia rece reîncarnați
Vor stinge în timp dezamăgirea când dezbrăcați
De iluzii și lanturi false vom fi, împreunați mai vii
Decât furtunile pe mare, să fim din nou copii
Râzând de luna plină, alergând prin iarbă
Desculți, prinși de mână, funia cosmică ne leagă
Respiră adânc lumină dragă, frică nu-ți fie
O să fie bine oricum s-ar întampla, acum adie
Vântul cu tristețea ta, dar vom visa mai colorat
De acum, hai liniștește cerul, noi vom porni la drum
Pe tempo-ul ritmat, din muzica sufletelor veșnice adun
Pietre de temelii din trecut și surâsul tău cald
Vom construi acel regat, ridică-ți capul plecat
Și viața trăiește-o așa cum ești de-a pururi iubit
Dă-ți timp să simți ce sinele te-ndeamnă demult adormit
Hai, liniștește cerul, aproape de inimă te țin
Amintește-ți de tine, de sufletul divin.
