Polaris, călăuză din ceruri albastre întunecate te numesc
Să mă ghidezi în vremuri calde, vremuri reci, pe mări pe oceane
Să îndrepți catargul meu către regine și regi din povești amare
Stea a nordului, coboară și întrupează-te o clipă
Și alungă dorul ce ne leagă pe amândoi de arborele vieții în pripă
Eu te voi aștepta la provă, visând cu valurile odată
Te rog adună-ți strălucirea și zboară ca odinioară
Printre nori, pe seară la apus, departe de lună și soare
Prinde-mă de mână și sărută-mă între tâmple, iubitoare
De stele și adâncuri străvezii, cuprinde-mă în strâmtoarea
Brațelor tale calzi, pielii tale rupte din prafuri stelare.
De dor ard în vulnerabilitate, Polaris dă-mi doar un gram din spiritualitate
Și-al tău voi fi urmaș în eternitate,
Femeie cu buze gingașe scoate-mă din efemeritate,
Iar glasu-ți călăuză-mi este în vremuri deșarte, în mijloc de noapte
Transformă-mi visele cu lumina ce dimineața-mi deschide ploapele.
Coboară Polaris, cuprinde-mă și eu îți voi scrie șoaptele
În stâncile pe malurile mărilor, în munții ce se închină zărilor,
Zână de departe, îți voi cânta din liră ca îngerii rănilor,
Așa cum lupii îți cheamă spiritul văilor, redă-mi inspirație
Muză, căci în abisul meu negru acum ești călăuză cu grație
Divină, eternă vibrație senină ce-alină suflul în halucinație
La tine mă întorc iar, cu ochii umezi și speranțele mele
Lăcaș ți-ai făcut, Stea, în celulele și sângele ce-mi hrănește arterele.
Să mă ghidezi în vremuri calde, vremuri reci, pe mări pe oceane
Să îndrepți catargul meu către regine și regi din povești amare
Stea a nordului, coboară și întrupează-te o clipă
Și alungă dorul ce ne leagă pe amândoi de arborele vieții în pripă
Eu te voi aștepta la provă, visând cu valurile odată
Te rog adună-ți strălucirea și zboară ca odinioară
Printre nori, pe seară la apus, departe de lună și soare
Prinde-mă de mână și sărută-mă între tâmple, iubitoare
De stele și adâncuri străvezii, cuprinde-mă în strâmtoarea
Brațelor tale calzi, pielii tale rupte din prafuri stelare.
De dor ard în vulnerabilitate, Polaris dă-mi doar un gram din spiritualitate
Și-al tău voi fi urmaș în eternitate,
Femeie cu buze gingașe scoate-mă din efemeritate,
Iar glasu-ți călăuză-mi este în vremuri deșarte, în mijloc de noapte
Transformă-mi visele cu lumina ce dimineața-mi deschide ploapele.
Coboară Polaris, cuprinde-mă și eu îți voi scrie șoaptele
În stâncile pe malurile mărilor, în munții ce se închină zărilor,
Zână de departe, îți voi cânta din liră ca îngerii rănilor,
Așa cum lupii îți cheamă spiritul văilor, redă-mi inspirație
Muză, căci în abisul meu negru acum ești călăuză cu grație
Divină, eternă vibrație senină ce-alină suflul în halucinație
La tine mă întorc iar, cu ochii umezi și speranțele mele
Lăcaș ți-ai făcut, Stea, în celulele și sângele ce-mi hrănește arterele.
No comments:
Post a Comment