Să nu mă alungi când visezi
Cu ochi deschiși, pășind pe covor
De frunze adormite, mai crezi?
În noi? În soare? În suflet dor
Răni, încă deschise, în noapte
Pe cer aprinse, și-mi amintesc
Șoapte ce-mi tremurau ființa, poate
Că încă mă auzi în ritm lumesc.
Mai simți răsăritul ce creștea în tine?
În cerul meu te-mbrățișam, ardeam
Când mă priveai, mă țineai, atingeri line.
Când pentru noi soarele apunea pentru doi
Parfumul tău din zori, timid zâmbeam
Știam, atunci pășeam pe nori
Te-ai speriat de gri, de furtuna mea, acum
Pierdut pe drum, zăbovești în amintiri
Străin de tine, noi am rămas povești de fum
Ce ard în focul toamnei, în noapte luciri.
Când vântul te atinge eu încă te mai țin
În raiul meu sărutat de soare,
Pe corabie, în valuri de culoare
De vin, nu-ți fie teamă de divin,
Prezent pretutindeni, eu încă te strig
În lumina umbrelor încă te mai simt
Înghețat te-ai oprit din joc, ai pierdut luna
Navigând spre alte stele,
Când ai să-nțelegi că ne-ai sfârșit?
Când eu sunt doar una
... vânătorule, ai pierdut furtuna
Încercând să fii pentru toată lumea.
No comments:
Post a Comment