Thursday, January 29, 2026

De vorbă cu nimicul - 29.01.2026

 

Și o să mă doară, de fiecare dată când mă uit la ele,

Sus, în cosmos, la galaxiile și nebuloasele mele

Și o să mă doară de fiecare dată când te caut,

Încă te mai caut printre ele.

Într-o vară ai venit, ai vrut să stai, dar te-ai oprit

Singur, ai fugit, rătăcind pentru nimic.

Dar…s-au nimicit speranțele-n mine, visuri create din fir de ape

Descântate de vocile line, dispărute cum dispar șiroaie de nisip

Printre degete, răspândite, alungate de vânt în noapte.

Șuierând șoapte, imagini care n-au să mai fie, așa cum au fost

Așa cum povestea Sheherezadei curgea să rămână vie

Pentru încă o zi, narațiunea mea nu va mai scrie,

Așa cum se cutremură pământul, toate au un cost

Din țipete surde a amuțit,

Tu te uiți mai departe, în mine se înfige câte un cuțit

În fiecare secundă, un minut întețit

Și știu că au să surâdă, că o să fie fericit

Viața-ntr-o clipă am s-o-ncheg

S-o pierd, să nu mai simt nimic.

No comments:

Post a Comment