Ce vezi tu, suflet, când te uiți la cer?
Ce prinzi în văzduh când vântul
Îți perie părul de culoare de nuc?
Când te-ai pierdut?
Cu toamna aridă
Cu sângele-n păr, artificial în oglindă?
Cât mai călătorești, rătăcești ...
Printre zgomotele reci
Ale lumii, deopotrivă seci?
Apleacă-ți corpul, sufletul să închini
Nu la zei, ci la spini,
Spinii dulci ai unui trandafir.
Voința s-o menții
Să-ți vindeci, suflet, amarul inimii.
No comments:
Post a Comment