Florile de măr în primăvară, ca cireșii cerurilor
Sakura sau cum vrei să o
denumești
Libertate - anomalie în
suflet
Tunete, furtunoase
sunete.
Din deal în deal te
prinzi de mână
Cu boierul și apoi cazi, în lână
Îți ridică fusta când
tu erai moartă de o lună.
Fugi și zbiară biata fiară,
Fugi afară de ia furca și omoară-l.
Dragă fată, scufundă-te
după mine, caută-mă în mare
Vino te aștept în zare
la orizont de lună, la
abis de soare,
la clar de energie lină.
Iubire, uită tot și aruncă-te în brațele zării
Ucide și aruncă pe oricine
va huli și
doborî pe tine
în orizonturile vagi ale uitării!
Tu
nu gândești,
chip hain?
Nu
recunoști că rațiunea-ți-i fire?
Cum
să-mi ceri necunoscutul
făcând
pact cu nevăzutul?
Zici
că ești demon
iubire,
Un
biet lucifer confuz, sărac de iubire
În
întuneric cufundat,
de
lumini și umbre ale soartei amestecat.
Ți-am
simțit fața de pește,
Îl
scriu frumos și
pe dracul,
dar
securitatea ți-o nărui.
Iubire,
vino și alege dintre regine!
Pe
mine, pe ea, pe ele ...
Știu
că le dorești pe toate.
Vino,
dar, în noapte și fură-ți aleasa
pentru
ca la miază-zi s-o îngropi.
Caci,
dragule, ești inapt, mai bine ai arde-n foc!
Îti
ador dilatația din
albastrul tău din ochi,
Albastru
ca marea și oceanul în furtună.
Albastrul
ca cerul ascuns de lună.
Albastrul
tău l-ai sinucis.
Demult.
Făcând
loc acum
Verdelui
crud și aspru.
ca
pomii asupriți în toamnă,
ca
florile în cenușa din vară,
si
nașterile
primăverii ...
Așadar,
inima ta -i nimic
altceva
decât un suflet mohorât
O
consecință de iarnă.
Priveghi,
trag de mine.
Tu
ești vag și
scrii despre
abisul
alienului tău
Și
tragica-ți soartă.
Încerc,
să-ți
dăruiesc
pe
de altă parte
O
poezie strategică,
să-ți
descrie furtuna de alinări
După
care tânjești de atâta timp.
No comments:
Post a Comment