Conglomerate
de cuvinte bat, se zbat
În
vortexuri năucite în minte, un atac
La
liniștea din vidul etern, clipele sfinte
Sunt
de mult duse acum, iar tu stai învelit
În
fum de cireșe, esența e drogul împărțit
Printre
suflete sterse de aceleași momente,
De
aceleași zile, persoane decente,
Lăsând
amprente concrete când falsitatea,
Mânia,
trădarea, le lasă rece,
Când
toți au plecat și nici mișcare, nici sunet
Nu
pot trece de bariera și eul încărcat, ridicat
Împotriva
vântului, dar de fapt
Oprește
tot în filtrul mental, rațional,
Senzorialul
e ascuns, simțirea drogată-n abisal
Căci
orice e pierdut, nimic transformat,
Și
nici aceste versuri nu vor fi sperat
Să fie scrise într-un ceas negru pe alb.
No comments:
Post a Comment