Și
dacă cerul ar vorbi în limite
Pe
veci să fie ploi de stele înșiruite
Pe un
fir în vidul negru, întins de doi bătrâni
De-a
lungul veacurilor grele pe unde au fost stăpâni
Cei
fără nume mari, ochii înspre goluri
De
umplut cu vise, mări de navigat, întinse
Arii
de deșert aprinse în roze de culori deschise,
Pe
unde șerpii umblă sâsâind și cactușii ascunși de soare,
Fata
Morgana la orizont se pare
Că
dansează
Cu
voaluri purpurii ce prind într-o oază
Nori
mari, albaștrii, cumulus de umbre
Te
las acum cu gândul că ai trecut de multe.
No comments:
Post a Comment