Mă întorc din nou la scris
Când nu-mi este permis
Decât prin vis și vers
Să mă descarc, să râd, un antistres
Pentru încă un gând și o nostalgie...
Melodie, m-ai întors în copilărie
M-ai învelit cu totul în melancolie
Căci am copilărit și eu pe ritmurile tale
Și-am îndrăgit împreună același beat,
Și mai rămâi te rog să-ți mai zic
Să-ți spun cum totul din nimic
Desăvârșire face și astfel îți dedic
Un token de pace și o promisiune
Că fără viață pixul nu scrie, ci spune
Încă odată și pentru cei care
Trăiesc prin vers și-ncearcă să doboare
O speranță din ceruri agățată de soare
O clipă de pace să ne mai încânte în mare
O minte ce tace în continuare, dar îți scriu
Aceste cuvinte când încă nu e prea târziu
Pentru simpatie, când încă în zare
Se văd păsări călătoare
Și zbor cu ele într-o stare de vertigo
Așa cum oamenii se fac dor, ergo
Te las să pleci departe într-un paradis
Dulce-amar pe care mi l-ai descris,
În timp ce mă retrag să termin de scris
Încă un catarsis.
No comments:
Post a Comment